Mielul turbat de Aurel Baranga (Teatru radiofonic) – comedie
Din distributie :
Alexandru Giugaru ,
Grigore Vasiliu Birlic,
Radu Beligan,
Carmen Stanescu

Unii critici literari afirma ca Aurel Baranga ar fi un I. L. Caragiale produs de cultura comunistă. Ceea ce l-ar descrie ca pe un  I. L. Caragiale cuminţit intr-o oarecare masura neoriginal si previzibil. Am mgasit chiar o comaparatie de genul: este deosebirea dintre restaurantul Capşa şi o cantină muncitorească. Chestiune de gust ar zice unii mai îngăduitori în materie de critică la adresa dramaturgului Aurel Baranga.

Procedeele de creare a comicului se aseamănă mult cu cele ale lui Caragiale. Ambii dramaturgi prezintă viaţa de fiecare zi, cu lipsa ei de importanţă dar totuşi cu o agitaţie perpetuu prezentă; ambii dramaturgi se folosesc de comicul de limbaj, prin excelenţă cel al oralităţii limbii, creând qui-pro-quo-uri şi stabilind o complicitate cu publicul. Şi totuşi, Aurel Baranga nu reuşeşte să reconstituie strălucirea pieselor lui I. L. Caragiale, fiind moralizator, nu dar nu destul de cinic, explicit, dar nu echivoc, prozaic în ceea ce spun personajele lui dar din păcate nu poetic. Cu alte cuvinte Caragiale a fost unic iar Aurel Baranga se straduieste sa il ajunga, poate ii imita tehnica dar nu il ajunge din urma…

Aurel Baranga (născut la 20 iunie 1913 la Bucureşti) a avut o tinereţe de avangardist şi a debutat cu versuri în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi. A făcut studii de medicină, dar s-a ocupat toată viaţa aproape exclusiv de literatură, trecând brusc de la suprarealism la realismul socialist  Din 1949 şi până la sfârşitul vieţii (10 iunie 1979) a fost redactor-şef la Urzica. Autorităţile l-au răsplătit cu demnităţi şi privilegii (pentru că a respectat în scrisul său directivele PCR), iar publicul l-a aplaudat (pentru că ironiile lui la adresa birocraţiei, a demagogiei etc., semănau totuşi cu luarea unei atitudini). A murit la 10 iunie 1979, la Bucureşti.

În multe din piesele sale Aurel Baranga propune „cazuri”,  la care să participe publicul, adică spectatorii, invitându-i astfel să găsească soluţii la dezbaterea prezentată prin intermediul piesei lui.
Iată ce spune critica la adresa creaţiei lui:
„Pentru Aurel Baranga, viaţa are ca repere fundamentale nu naşterea, iubirea şi moartea, ci serviciul şi familia. Personajele lui nu trăiesc drame de cunoaştere, nu aspiră să atingă absolutul în plan moral sau sentimental, nu iau act de inevitabilitatea morţii; ele există exclusiv profesional şi conjugal, devotându-se sau sustrăgându-se muncii, păstrându-şi sau părăsindu-şi tovarăşul de viaţă. Din acest mod de a vedea lucrurile derivă caracterul comunicativ, familiar, de imediată actualitate al comediilor, dar şi prozaismul şi superficialitatea lor.”
Toţi rămân până la sfârşit aşa cum sunt definiţi de la început, fără să evolueze, fără să traverseze crize, fără să dorească să se schimbe. O excepţie se înregistrează în Mielul turbat.
În alte comedii, personajele au tot un statut de funcţionari, dar zona în care sunt studiate aparţine familiei şi, eventual, relaţiilor extraconjugale. Şi aici ele sunt pozitive sau negative în măsura în care tind să întemeieze şi să păstreze un cămin sau, dimpotrivă, să cedeze primei ispite a adulterului.
Aşa se întâmplă, de pildă, în Fii cuminte, Cristofor! Ajuns la nii de Middlife crisis Cristofor Bellea încearcă să să cucerească o prietenă a familiei, Anca. Aceasta pune însă la cale o farsă, în înţelegere cu soţia lui Cristofor, şi îi dă astfel o lecţie usturătoare amorezului îmbărânit. Morala triumfă, uşor fără nicio pierdere semnificativă.
Din punct de vedere „estetic”, Aurel Baranga îşi datorează succesul senzaţiei de déja vu produse de piesele sale. Limbajul fiind foarte simplu şi oral , publicul nu întâmpină dificultăţi de înţelegere şi se simte flatat de condiţia de interlocutor.

(345)

Categorie:

Teatru radiofonic

Etichete:

, , , , , , , ,

Lasa o replica

Adresa ta de email nu va fi data publicitatii. Te poti simti in siguranta! Campurile obligatorii sunt marcate *

*