Nemărginita dragoste a lui Eminescu pentru natură se simte aproape în fiecare poezie a lui. „Ce te legeni” este o creaţie lirică, o evocare a naturii, definită prin împletirea elementelor terestre (pădurea, izvorul, lacul, etc…) cu cele cosmice, cum ar fi luna, cerul şi stelele. Poezia ne sugerează starea de melancolie a eului poetic, tristeţea lui fiind cauzată de trecerea ireversibilă a timpului.

Lucrarea face parte din scenariul poetic Revedere

Autor: Mihai Eminescu
Interpret: Eugen Motateanu
Regia artistica: Mihai Nae

Durata: 1min: 35sec
Sunet si aranjamente muzicale: Petrila Cristian

Grafica: Emanuel Pitut
Genul lucrarii: audioart ~ lectura integralaOPERA INREGISTRATA LA ORDA
Copierea şi repostarea clipurilor pe alte surse, în reţele de distribuire închise sau pe torenţi sunt interzise de Legea Drepturilor de Autor (Legea 8). Pentru difuzarea pe episoade la radio (inclusiv stream – radio pe internet) vă rugăm să ne contactaţi!

– „Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?”
– „De ce nu m-aș legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crește
Și frunzișul mi-l rărește.
Bate vântul frunza-n dungă –
Cântăreții mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.
Și de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele,
Ducând gândurile mele
Și norocul meu cu ele.
Și se duc pe rând pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Și se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Și mă lasă pustiit,
Veștejit și amorțit
Și cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!”

(2106)

Categorie:

Clasici, Mihai Eminescu, Poezii

Etichete:

, , , , , ,

Lasa o replica

Adresa ta de email nu va fi data publicitatii. Te poti simti in siguranta! Campurile obligatorii sunt marcate *

*