Autor: Emil Garleanu
Genul lucrarii: audioart lectura integrala
Durata: 5min: 53sec

Interpretare: Doru Maniu
Sunet, muzică si montaj: Petrilă Cristian
Regia artistică: Mihai Nae
Grafică: Emil Pituţ

Pe cat de simpla se vrea aceasta poveste cu un mic gandacel, pe atat de importanta este problematica existentei cu care debuteaza povestea: „Nu trebuie să fii cât un munte de mare ca să poți judeca. Ci de-ai fi cât o neghină, ori cât un fir de colb, dacă ai în căpușorul tău scânteia dumnezeiască ce cuprinde lumea, ți-i de ajuns: știi ce ești, de unde vii și-ncotro trebuie să te îndrepți.”
Constientizarea a ceea ce suntem sau de unde venim nu ridica nicio problema, greul vine doar cand trebuie sa decidem incotro ne indreptam. Mica ganganie din poveste cauta furnica pentru ca sa-i ceara ajutor, dar n-o mai gaseste si astfel ea ajunge la concluzia ca „Furnicile sunt grabite si ele nu prea stau de vorba” . Afirmatie de-adreptul matura caci ea se poate aplica si la nivel uman; oamenii de azi sunt grabiti, fiecare cu treburile lui si nu prea mai au timp de ceilalalti. Si pentru ca nimeni nu a mai enuntat o alta intelepciune (” Intelepciunea e rara”), gangania s-a pornit pe drumul ei. „E greu inceputul” este din nou o afirmatie cu valabilitate generala, adica cum am spune noi in ziua de azi: „orice inceput este greu”. Micile aventuri de existenta, cum ar fi, de exemplu, faptul ca a cazut intr-un suvoi de apa intr-o zi ploiasa, dar a scapat prinzandu-se pe un fir de pai, sau faptul ca a nimerit sub cizma gradinarului, sunt doar cateva din luptele ei de supravietuire in fiecare zi. Putin mai tarziu apar intrebari mai pretentioase, care depasesc simpla multumire de existenta trecand in cel al dorintei de posesie: „De ce m-a lasat Dumnezeu daca nu am particica mea de pamant?” Si gangania incearca sa isi gaseasca un loc de trai sigur ajungand pana la stresina casei stapanului gradinii. Dar nici aici nu gaseste un loc perfect caci tabla stresinii arde si , vai, toate vietatile au o menire pe lumea asta, dar oare care este rostul ei? Fluturele este o incantare pentru ochi, furnica agoniseste, albina este si ea harnica avandu-si rostul ei… Si-n timp ce se gandea la toate acestea gangania zari a alta gaza, care zbura si ea cautandu-si pesemne rostul la fel ca ea. Dar nici nu apuca sa se uite bine cu ochisorii ei mici la ea caci randunica se repezi din cuibul ei de pe streasina si o prinse din zbor pe tovarasa ei de suferinta. Peste o clipa se auzira tipetele de bucurie ale puisorilor de randurica… Cocluzia la care ajunge gangania e una dura: „Vezi, asta e soarta noastra, sa hranim pasarile care au ce cauta pe lume!” Apoi insusindu-si menirea pe aceasta lume, gangania „se lasa în gol, pluti puţin; apoi săgeată străbătu din nou aerul. Se auzi o pâlpâire de aripi. Şi, îndată, puişorii primeau, gălăgioşi, pe mama bună ce le aducea iar hrană”. O poveste duioasa, care merita ascultata; mai alesd in interpretarea actorului Doru Maniu de la Teatrul de papusi Merlin din Timisoara… Va dorim auditie placuta!

OPERA INREGISTRATA LA ORDA
Copierea şi repostarea clipurilor pe alte surse, în reţele de distribuire închise sau pe torenţi sunt interzise de Legea Drepturilor de Autor (Legea 8). Pentru difuzarea pe episoade la radio (inclusiv stream – radio pe internet) vă rugăm să ne contactaţi!

(10077)

Categorie:

Doru Maniu, Emil Gârleanu, Povesti si povestiri, Proza scurtă

Etichete:

, , , , , , , , , , , ,

Lasa o replica

Adresa ta de email nu va fi data publicitatii. Te poti simti in siguranta! Campurile obligatorii sunt marcate *

*