Din Distribuţie:

Radu Beligan,
Nicolae Gardescu,
Natasa Alexandra,
Victoria Mierlescu,
Geoarge Maruta,
Liliana Tomescu,
Florin Scarlatescu,
Stefan Mihailescu Braila,
Carmen Stanescu,
Mircea Septilici,
Mircea Balaban,
Marcel Gimbulescu,
Constantin,Brezeanu,
Ion Henter,
Damian Crasmaru,
Dem Savu,
Sandu Sticlaru,
Mircea Albulescu,
Nucu Paunescu,
Paul Sava,
Dumitru Rucareanu,
Dem Radulescu,
Vasile Florescu,
Izabela Gabor,
Gheorghe Dinica,
Sergiu Demitrian,
Alexandru Hasnasi,
Candide sau Optimismul (în franceză: Candide ou l’optimisme) a apărut în anul 1759 în nuvelele satirice ale filozofului francez Voltaire sub pseudonimul  Docteur  Ralph.

Povestirea apare anonim în 1759, în acelaşi timp la Geneva şi Paris şi este difuzată clandestin. Succesul este imediat şi uluitor. Autorul este identificat. La sfîrşitul lunii martie, sînt scoase la Paris cinci noi ediţii, iar, pînă la sfîrşitul anului, douăzeci. Apar traduceri în Anglia şi Italia. Autorităţile se străduiesc să oprească sau să frîneze difuzarea prin confiscări la Paris, Geneva şi Roma. Cartea este

condamnată şi arsă la Geneva în martie 1759. O epigramă anonimă din 1759 îl numeşte pe Candid un „mic pungaş”. În timpul vieţii lui apar aproximativ cincizeci de ediţii şi imitaţii, numeroase adaptări şi continuări apocrife. Este cea mai editată carte franceză a secolului al XVIII-lea. Tînărul Candid, discipol al filozofului optimist Pangloss, este îndrăgostit de Cunigunda, dar tatăl acesteia, baronul Thunder-ten-tronckh, îl alungă din castel.

Înrolat cu sila în armata bulgară, dezertează în Olanda, unde dă peste Pangloss

infirm. Ajung amîndoi la Lisabona în timpul cutremurului de pămînt, sînt condamnaţi de Inchiziţie, dar, salvaţi de Cunigunda, reuşesc să fugă în Paraguay. Împreună cu valetul său Cacambo, Candid rămîne cîteva săptămîni în paradisul utopic din Eldorado. Revin în Europa, însoţiţi de filozoful pesimist Martin, trec prin Paris, Londra, Veneţia, ajung la Constantinopol, unde o găsesc pe Cunigunda, îmbătrînită şi arţăgoasă, arendează o fermă şi o cultivă, pentru a-şi face, prin muncă, viaţa suportabilă. Povestirea se împarte în două momente importante, avînd în centru episodul

Eldorado, imaginea unui ideal inaccesibil. În prima parte, Candid este ispitit de himerele pe care le reprezintă castelul Thunder-ten-tronckh, iar, în partea finală, de idealul limitat al grădinii de pe ţărmul Propontidei (Marea Marmara). Evoluţia protagonistului face din Candid un roman de educaţie şi de ucenicie: numai după ce a îndepărtat soluţiile propuse de filozoful optimist Pangloss şi de filozoful pesimist Martin, Candid poate da un răspuns la întrebările care l-au obsedat de-a lungul itinerarului parcurs. Aventurile îi formează personalitatea. Experienţele îl fac să gîndească. Visurile îl ajută să-şi precizeze convingerile. Cînd respinge pentru prima oară teoriile lui Pangloss exprimă îndoieli care au avut timpul să se maturizeze în psihicul său astfel încât să îşi pună întrebarea „Ce înseamnă optimism?”…Răspunsul vine negreşit şi inconfundabil:  optimist eşti atunci când afirmi cu înverşunare că toate sînt bune chiar atunci cînd îţi merge rău…

Candid poate fi considerat epopeea parodică a decăderii şi a mizeriei, sursă de inspiraţie pentru o piesă de teatru comică de amuzament.

 

(831)

Lasa o replica

Adresa ta de email nu va fi data publicitatii. Te poti simti in siguranta! Campurile obligatorii sunt marcate *

*