Poezia „Când amintirile” a cunoscut numeroase variante până la definitivarea ei ca forma finală cunoscută azi de publicul cititor. Astfel poezia a trecut de la un conţinut cu o aspră critică la adresa femeii infidele la un conţinut mai calm, căpătând un aspect de suferinţă mai puţin personală, desfăşurată la scara naturii. Astfel luna, noaptea şi izvorul devin martorii tăcuţi ai suferinţei poetului chiar dacă nu îi pot alina suferinţa. Poezia este concepută pe două planuri: într-unul cresc sentimentele gradat până ajung la o maximă concentrare iar în celălalt plan se produce obiectivarea şi impersonalizarea trăirilor.
Lucrarea face parte din scenariul poetic Revedere

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung și cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Și azi aceleași stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioșării mele.

Și peste arbori răsfirați
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrățișați
Șoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi își jurau
Credință pe toți vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stingă,
Când valuri de izvor
N-au încetat să plângă,

Cum luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-și
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci și galeși?

Regia artistica: Mihai Nae

Durata: 1min: 29sec
Sunet si aranjamente muzicale: Petrila Cristian
Genul lucrarii: audioart ~ lectura integrala

Grafica: Emanuel Pitut
OPERA INREGISTRATA LA ORDA
Copierea şi repostarea clipurilor pe alte surse, în reţele de distribuire închise sau pe torenţi sunt interzise de Legea Drepturilor de Autor (Legea 8). Pentru difuzarea pe episoade la radio (inclusiv stream – radio pe internet) vă rugăm să ne contactaţi!

(10349)

Categorie:

Clasici, Mihai Eminescu, Poezii

Etichete:

, , , , ,

Lasa o replica

Adresa ta de email nu va fi data publicitatii. Te poti simti in siguranta! Campurile obligatorii sunt marcate *

*